Imagini: din arhiva personală a autoarei
Una dintre cele mai frumoase 10 librării din lume
În vara anului trecut, am mers în Grecia cu familia, mai exact în Santorini. Într-o zi din vacanță, după ce am venit de la plajă și o așteptam pe sora mea să-și usuce părul, căutam pe Internet cele mai frumoase librării din Europa, pentru a-i demonstra tatălui meu că și Cărturești Carusel din București face parte din acel top. Atunci, o librărie mi-a atras atenția și am vrut să văd mai multe poze cu ea. Am fost surprinsă să aflu că aceea se află chiar pe insula în care mă aflam și eu, dar nu în același oraș. Așa că i-am zis surorii mele să-și usuce părul mai repede că vreau să luam autobuzul să ajungem la acea librărie. Întâmplător, sau poate nu, următoarea zi aveam și avionul spre București.
Pe drumul spre Oia, care a durat aproximativ 30 de minute, m-am documentat mai mult despre librăria la care voiam să ajung. Am aflat că este în top 10 cele mai frumoase librării din lume. De asemenea, am descoperit și povestea din spatele acesteia, pe care o voi scrie aici. Este prea interesantă și nu-mi permit să o omit.
De unde a venit ideea unei librării pe o insulă?
Craig și Oliver, doi prieteni aflați pentru prima dată în Santorini, beau vin și se gândeau la faptul că nu mai au ce să citească și că pe insulă nu exista niciun loc de unde să-și poată cumpăra cărți. Atunci au zis că trebuie să deschisă ei una, pentru că nimeni nu are de gând să facă asta. Au râs și și-au dat seama că este prea greu, așa că au mai băut un pahar de vin. Chiar își imaginau copiii conducând-o într-o bună zi. Astăzi, Oliver este căsătorit și are o fată, deci știm deja cu ce o să se ocupe ea peste 20 de ani.
Oliver s-a gândit ca librăria să se numească Atlantis Books, dar Craig a zis că nu e un nume prea bun și că se vor gândi la asta următoarea zi, atunci când nu se vor mai afla sub influența alcoolului. Până la urmă acesta a rămas. Acum v-am dezvăluit și numele.
Au plecat în Atena pentru a se ocupa de actele necesare pentru a deschide un asemenea loc. Acolo au întrebat o bătrânica simpatică ce părere are, iar ea le-a spus că o să fie ușor și le zâmbea. Erau conștienți că nu este așa, dar au plecat de acolo cu acea „minciună” în minte, care i-a ajutat destul de mult pe parcurs.
După ce au rezolvat cu alegerea unui loc și cu documentele, s-au dus în Anglia și au plecat de acolo cu o furgonetă plină cu cărți. Drumul a fost lung. Era iarnă și a fost mai dificil, dar tot și-au continuat drumul până în Oia, Santorini.
Promisiune pentru o fată iubită
În acea perioadă, Craig s-a îndrăgostit și i-a promis fetei iubite că o să-i facă o librărie. Ea i-a promis la rândul său că o să-i facă suc de portocale în fiecare dimineață. S-au despărțit, dar el s-a ținut de promisiune. Mai târziu, s-a îndrăgostit de o altă fată căreia i-a promis și ei că-i va face o librărie. Pentru a respecta promisiunea, a mărit Atlantis Books. Înainte era pe o terasă unde veneau oamenii să vadă filme, să glumească, să citească și să spună povești. Cei doi prieteni au mai cumpărat un spațiu pentru a o extinde. Mai mult loc pentru și mai multe cărți. Frumos, nu?

Atlantis Books era închis?
Între timp a oprit autobuzul. M-am îndreptat spre Atlantis Books și am văzut că nu e nicio ușă deschisă, nici cea de la terasă. M-am panicat puțin. Am întrebat niște băieți care lucrau lângă acest loc când se deschide, dar mi-au spus că este închisă pentru clienți din cauza virusului. M-am întristat. Peste câteva minute au apărut niște pisicuțe. Nu m-am putut abține să nu le fotografiez. Cred că au auzit și ele că în zilele bune, în librărie, până și pisicile și cățeii se puteau uita la cărți. Probabil au fost la fel de dezamăgite ca și mine când au aflat că este închisă pentru vizitatori din cauza pandemiei... Din fericire pentru mine, dar din păcate pentru ele, eu am reușit până la urmă să mă plimb înăuntru.

Fereastra deschisă
Am zis să mă mai plimb prin Oia dacă tot eram acolo. Când am decis că e timpul să plec, pe drum spre stația de autobuz, am văzut un geam deschis la Atlantis Books. Mi-am spus că trebuie neapărat să mă duc să întreb dacă pot să intru... speram că s-a deschis pentru public.

Acolo l-am găsit pe Craig. Mi-a spus că încă nu a apucat să aranjeze noile cărți și este destul de mult praf pentru că a fost închisă și nu a avut timp să facă curat. Mi-a explicat că nu mă poate lăsa pentru că, astfel, și-ar dori să și alții să intre, iar spațiul este prea mic și acest fapt nu este de folos în timpul unei pandemii. I-am spus că următoarea zi aveam avion și că am aflat până și de povestea din spate acesteia și nu puteam să plec fără să o vizitez. S-a uitat puțin pe stradă și nu era aproape nimeni, deci nu puteau să apară și alți doritori. Mi-a dat vestea care mi-a făcut ziua mai frumoasă. Mă lăsa să intru.
Pe interior la fel de frumoasă ca pe exterior?
Locul era special. Chiar ca de basm. Am simțit că sunt Belle din „Frumoasa și bestia” pentru că și ei îi plăceau librăriile și cititul. Craig a pus și o melodie care făcea ca totul să pară scos din povești.
Mirosea frumos peste tot, a lavandă. Nu știam de unde vine acel miros. Când să văd că în fața mea erau mulți săculeți cu lavandă. Ce să mai, chiar ca în povești!

Erau numeroase cărți pentru toate gusturile, începând de la călătorie, natură, filosofie, gătit, până la poezie, non-ficțiune sau young adults. Cărțile erau și în numeroase limbi precum: greacă, engleză, franceză, spaniolă, italiană. De fapt, nu doar acestea erau în mai multe limbi. Și pereții aveau diverse mesaje sau citate în limbi diferite.
Nu am putut să nu remarc un șir lung de cuvinte scrise în cerc pe tavan. Am aflat că acolo erau scrise numele multor vizitatori, iar cercul nu era încă terminat. Mai așteaptă alți clienți cărora să le fie scris numele.
Peste tot în Atlantis Books erau bilețele cu mesaje. M-am oprit să le citesc. Acelea erau lăsate de vizitatori. Acolo ei și-au scris gândurile, orice le-a trecut prin minte. Unii au lăsat impresii despre librărie, alții recomandări de cărți, unii chiar au scris glume. Dintre toate mi-a atras atenția un bilet pe care Sarah N. a scris că ea a citit 103 cărți anul precedent și că acesta a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat.
Printre acele rafturi se aflau și lucruri de-a dreptul speciale. Erau obiecte vechi puse spre vânzare pentru feluriți colecționari.
Prima hartă (1633) în care a apărut insula Santorini. Primele ediții în engleză, respectiv în franceză, pentru cartea „Micul prinț”. Încă au praf pe ele, poate pentru că sunt din 1943. Pe lângă numele scrise în spirală, în poză se mai află o schemă. Acela este graficul cu cele mai importante date care au avut loc în realizarea librăriei.
„Dacă nu noi, atunci cine?”
La plecare, Craig mi-a dat două vederi cu Atlantis Books. Una pentru mine, cealaltă pentru sora mea. Le-am ținut pe birou și le-am tot privit scriind acest articol.
Când am ieșit, am vrut să fac o poză versurilor scrise pe ușă. A apărut și Craig în ea. Ups.
Am zâmbit tot restul zilei. Chiar și când am aterizat în România. Atlantis Books este un loc special, decorat cu multă atenție și migală. Istoria locului este una deosebită, chiar dacă decizia de a o face a fost luată după niște pahare de vin și că Atlantis Books a fost o promisiune pentru o fată iubită.
Nici în orășelul în care locuiesc eu nu există vreo librărie. Mă gândeam ca peste câtiva ani să iau exemplul celor doi prieteni și să fac și eu una, pentru că, așa cum și-au spus și ei la început „Dacă nu noi, atunci cine?” Mulțumesc, Oliver și Craig!