Imagini: primele două imagini sunt din surse externe, iar ultimele două imagini sunt din arhiva personală a autoarei.
De fiecare dată când vreau să citesc ceva nou dau o fugă până la cea mai apropiată librărie. Chiar și atunci când îmi doresc să mă văd cu cineva sau să fac un proiect pentru școală, librăria este locul la care apelez mereu. Nu găsesc ceva mai frumos decât să stai printre rafturile pline cu cărți, să bei un ceai și să privești oamenii cu care împarți aceeași pasiune: lectura. Dar oare și persoanele care au trăit acum mai mult timp se bucurau de acest privilegiu? Când a fost deschisă prima librărie? Unde s-a întâmplat asta? Dar la noi în țară când s-a putut? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care mi le pun destul de des. Probabil că și tu te-ai gândit măcar o dată la ele.
Când și unde a apărut prima librărie din lume?
Cea mai veche librărie din lume a apărut în anul 1732, în Portugalia, și a fost fondată de către doi francezi. Aceasta se numește Livraria Bertrand Chiado și încă se poate vizita, dar, din păcate, locația a fost schimbată din cauza unui cutremur din 1755.
Bertrand Chiado nu este doar veche. Este, de asemenea, și foarte mare. Are o mulțime de camere care au fost numite după diverși autori portughezi. Librăria are și o cafenea care îi poartă numele. Chiar la aniversarea de 285 de ani, cafeneaua a venit cu un nou concept, numit ‘Taste our books’. Au fost făcute preparate pe baza cărților din librărie, ceea ce a atras mulți iubitori de povești.
Să nu uităm că pe holurile librăriei s-au plimbat și încă se plimbă numeroși autori celebri. Deja știi ce trebuie să faci atunci când se va termina pandemia: să-ți iei un bilet de avion spre Portugalia și să te duci la Livraria Bertrand Chiado, să bei ceva de la cafenea și să te pierzi printre coridoarele printre care s-au pierdut și alți scriitori.
Când au început românii să-și facă veacul prin librării?
În România, în timpul comunismului, librăriile erau una cu papetăriile. De fapt, erau niște magazine cu rechizite școlare care mai vindeau câteva cărți. Exista una în fiecare cartier, dar cei care voiau să citească nu prea aveau ce. Multe cărților au fost interzise din cauza regimului totalitar, dar cum oamenii erau dornici să pună mâna pe o poezie sau pe un roman, și le dădeau „pe sub mână”.
După revoluția din 1989, au apărut ușor-ușor librării adevărate prin țara noastră.
În anul 1990 s-a fondat editura Humanitas care avea o mare parte dintre romanele interzise de comunism. A devenit populară în rândul românilor, iar mai târziu a devenit și un lanț de librării.
Una dintre cele mai populare este Librăria Humanitas de la Cișmigiu care este cunoscută prin toată Europa.
De asemenea, România mai are și alte librării celebre precum: Cărturești Carusel, Seneca AntiCafe sau Kyralina (singura librărie doar cu cărți în franceză din capitală). Ce să mai, tot continentul ne cunoaște librăriile.
După atâtea povești de-ale librăriilor din lume parcă m-a cuprins nostalgia, gândindu-mă la ce locuri frumoase există, la ce „bijuterii” are țara noastră, dar și la faptul că suntem norocoși pentru că ne putem bea ceaiul sau cafeaua citind ce vrem, când vrem.