Imagini: din arhiva personală a invitatei.

Andreea Mitran - social media manager la editura Nemira, pasionată de fotografie și frumos

Pe Andreea am cunoscut-o prin intermediul Instagram-ului, acolo unde activează, fiind social media & content manager la editura Nemira, dar și un fotograf cu un stil delicat și cald, care știe cum să surprindă stările și trăirile oamenilor. Vorbește despre cărți, natură, destinații de vacanță, pasiune și fotografie cu degajare, iar când vine vorba de ceea ce face la editura Nemira, eu una consider că feed-ul lor e unul creativ, cu un conținut real calitativ. O admir pentru tot ceea ce face și tocmai de aceea mi-am dorit să-i iau un interviu, pentru a o cunoaște și voi. Mai multe în rândurile de mai jos.

1. Pentru început, care sunt cuvintele care te caracterizează cel mai bine?

Cred că suflet, bunătate, visare, boemie, ritual, soare și… cam atât. Mie nu prea-mi place să vorbesc despre mine, dar cam astea sunt mesajele pe care le tot primesc pe social media și m-am gândit că dacă oamenii care îmi urmăresc fotografiile așa spun, înseamnă că așa e.

2. Care au fost acele cărți care ți-au marcat copilăria sau adolescența?

Când eram foarte mică nu citeam foarte mult. Prima carte pe care am citit-o și care mi-a intrat în suflet a fost „Singur pe lume” (Hector Malot). Țin minte și acum că am citit-o într-o zi sau două și plângeam efectiv în timp ce o citeam. Cred că de atunci am rămas cu pasiunea asta pentru cărțile foarte triste. Îmi plac la nebunie! Sunt cărțile mele preferate. Ulterior, în adolescență, am început să citesc mai mult clasici pentru că asta aveam și noi pe acasă. Nu aveam librărie acolo unde am crescut, în Breaza, aveam lângă noi, în Câmpina, dar am început să citesc ce aveam de la părinții mei pentru că și ei erau cititori destul de înrăiți. Am citit și mi-a plăcut foarte mult „Marele Gatsby” (F. Scott Fitzgerald), „Madame Bovary” (Gustave Flaubert) sau „Jane Eyre” (Charlotte Bronte), în principiu cărți și autori clasici, îi citeam și îi îndrăgeam.

Pasiunea pentru lectură se moștenește din familie, cumva. Acum, părinții mei nu prea mai găsesc timp (sau cel puțin așa zic ei) să citească. De când lucrez la editura Nemira, le-am făcut o mică bibliotecă Nemira și tot timpul când mă duc acasă, îi mai duc mamei câte o carte pe care uneori o devorează mai repede decât mine și după ce o citește îmi povestește acțiunea. Ceea ce e foarte drăguț!

3. Ce rol au cărțile, în acest moment, în viața ta?

Pentru mine cărțile sunt ceva indispensabil. Și în viața profesională, pentru că asta lucrez, dar și în viața personală, pentru că niciodată nu trece o anumită perioadă de timp în care să nu citesc ceva. Se mai întâmplă să citesc o carte în 2-3 săptămâni, deci foarte lent, pentru că nu prea am timp să mă bucur de ea, dar niciodată nu trece o perioadă de timp fără să am cel puțin o carte pe noptieră. Deci, cărțile pentru mine (nu știu dacă e clișeu sau nu) chiar sunt niște prieteni.

4. Care crezi că este sau ar trebui să fie rolul lecturii în societatea actuală?

Eu cred că toată lumea ar trebui (posibil să fie o utopie) să se îndrepte mai mult către citit, pentru că momentan mi se pare că foarte mulți oameni văd cititul ca pe o chestie foarte elitistă, că nu e pentru ei, că n-au timp (asta e scuza pe care o aud mereu – „Nu am timp!”). Într-adevăr, timpul ți-l faci, așa cum mi-l fac și eu și o grămadă de oameni pe care îi știu.

Cred că ar trebui să caute recomandări, pentru că e posibil ca unele la care au ajuns și nu le-au plăcut, poate pentru că nu au știut ce să citească, ceea ce e perfect normal. Pot căuta recomandări, pot întreba prieteni care au citit și să găsească o carte care să li se potrivească și poate așa o să-și deschidă apetitul pentru lectură. Probabil că și dacă conștientizezi asta, te educi.

Când eram mici, ni se dădeau niște cărți din bibliografia școlară pe care toată lumea le ura, iar eu de exemplu nu le citeam. Le-am citit foarte, foarte târziu, dar când eram mică nu eram o cititoare înrăită tocmai din cauza asta. Ulterior, am descoperit ce-mi place și cumva m-am educat pe mine să continui să citesc. Dar acum mi se pare foarte mișto pentru că există o grămadă de cărți de parenting și tot curentul acesta, prin care părinții își pot încuraja copii să citească tot felul de lucruri sau le citesc ei înainte de culcare, iar asta mi se pare foarte interesant

5. Poți alege 3 piese din playlist-ul tău pe care să le asociezi cu 3 cărți care îți plac mult?

Trebuie să recunosc că eu cu muzica am o relație un pic haotică. Niciodată nu rețin numele pieselor care îmi plac, doar artiștii îi țin minte. Așa că nu prea am piese pe care să le corelez foarte mult cu cărți. În afară de una singură, pe care o ascultam pe repeat în timp ce citeam „O viață măruntă” (Hanya Yanagihara). E vorba de „Drive” de Joe Bonamassa. Tot timpul când aud piesa asta mă gândesc la „O viață măruntă”. 

Cred că e din cauză că, atunci când citesc, nu mai aud nimic. Îmi pun muzică pe fundal, dar sunt foarte ancorată în cartea respectivă și atunci poate să vorbească oricine cu mine, poate să spună orice lângă mine, pentru că eu nu aud. De aici și gap-ul acesta între muzică și cărți.

6. Ce înseamnă să lucrezi la o editură? Ne poți descrie o zi de lucru obișnuită de-a ta?

Un lucru foarte fain, legat de editură, e că nici o zi nu seamănă cu cealaltă, dar cumva am un pattern pe care încerc să îl îndeplinesc tot timpul. Un ritual mai degrabă.

Dimineața mă trezesc, la prima cafea îmi citesc toate mail-urile și mesajele de la colegi pentru că noi lucrăm de acasă deja de un an și ceva. Vorbim tot timpul pe Slack și prin email-uri. Așa că dimineața mi-o încep cu mesaje de la colegi, parteneri și apoi de la cititorii care ne scriu pe Facebook, Instagram, YouTube, TikTok și…peste tot. ☺ Apoi, mă ocup efectiv de implementarea calendarului de postări. În alte zile, mă ocup doar să fac content nou, fotografii, video-uri, mai nou și conținut pentru TikTok. În alte zile, pot să mă ocup doar să caut idei din cărțile pe care le publicăm sau să citesc cărțile respective. Sigur că nu reușesc tot timpul să le citesc în totalitate, dar le citesc măcar pe diagonală, fac research, mă uit să văd ce au zis cititorii pe Goodreads despre ele. Alteori fac toate lucrurile astea în aceeași zi, dar cam asta fac în general. Și cel mai mult timp cred că petrec vorbind cu cititorii pe conturile noastre. E foarte interesant pentru că vorbești cu tot felul de oameni, care au tot felul de gândiri, tot felul de pasiuni, deși pasiunea noastră comună ne-a adus împreună, anume cititul. Mai ales dacă îți și place să vorbești cu oamenii, atunci e foarte fain pentru că îți iei energie de la ei. 

7. Reușești să împletești într-un mod armonios pasiunea pentru lectură și fotografie. Când ai știut că poți și vrei să le faci pe amândouă?

Nu a fost un moment anume în care am avut o revelație că pot să trăiesc din pasiunea pentru cărți sau pentru fotografie. Cumva, a venit treptat, fără să-mi dau neapărat seama. În principiu, am început să lucrez în domeniul editorial foarte timid printr-un internship și mi-am dat seama că îmi place foarte mult, deși nu-mi plăcea neapărat job-ul de la acel moment, dar îmi plăcea domeniul și atunci m-am gândit că dacă îmi place și mă bucură atât de mult hai să încerc să fac din asta ceva mai mult de atât. 

În paralel, legat de pasiunea pentru fotografie, nu mă gândisem niciodată că pot să o transform în carieră sau să o monetizez, motiv pentru care m-am îndreptat foarte mult spre un job full-time, să merg pe parte de comunicare și pe social media și între timp fotografia și proiectele foto au venit foarte natural, treptat și le-am integrat acum pe ambele în viața mea.

8. Ce i-ai sfătui pe tinerii care sunt potriviți pentru o carieră în domeniul tău, dar nu știu cum ar putea să facă astfel încât acest lucru să devină realitate? 

Nu aș vrea nici asta să sune ca un clișeu, dar eu chiar cred că dacă vrei și crezi într-un anumit lucru, atunci tot universul lucrează pentru tine ca acel lucru să se întâmple. Sigur că trebuie să avem și o parte mai pragmatică și mai rațională și atunci i-aș sfătui să posteze cât mai mult din ce le place lor să facă, să continue să exerseze și să nu se oprească din a încerca lucruri doar pentru că nu le place cum iese sau poate nu sunt mulțumiți  de rezultatul unei fotografii, de exemplu. Acesta nu e deloc un lucru rău, ci, din contră, e foarte bun pentru că înseamnă că vrei să evoluezi, dacă sunt convinși că asta vor să facă, să încerce să exerseze, să posteze ceea ce fac pentru că acum e foarte important să fii super prezent peste tot și probabil că în timp visul o să devină realitate.

9. Ce fel de cititor ești, ce fel de cărți preferi?

Eu citesc de regulă literary fiction, asta-mi place cel mai mult. Dar, de când lucrez la editura Nemira, am învățat să fiu un cititor mai permisiv și să încerc să citesc mai mult cărți care poate nu sunt în zona mea de confort. Am început să citesc Stephen King de exemplu, dar și cărți de non-ficțiune sau cărți de dragoste, ceea ce înainte nu prea citeam. Momentan sunt un cititor în căutare de cât mai multe genuri literare pe care să le încerce și să le devoreze. Sunt un cititor care experimentează încă, da, fix așa. Cumva am început să experimentez și de nevoie pentru că editura Nemira publică cărți din mai multe genuri literare și atunci nu puteam să mă opresc doar la ce-mi place mie să citesc, a trebuit să mă uit un pic și în celelalte direcții și acesta, iarăși e un lucru foarte bun.

10. Atunci când citești îți notezi idei, citate, gânduri din cărți? Ai vreun sistem anume?

Nu am nici un sistem. Dar, dacă-mi place ceva într-adevăr, un citat sau un gând, ori îl subliniez, ori îndoi colțul de la cartea respectivă și uneori când vreau să dau spre împrumut cuiva drag o carte care chiar mi-a plăcut foarte mult și o scot din bibliotecă, văd că săraca arată îngrozitor pentru că are paginile foarte îndoite. Alt sistem nu am, nu. 

Ce am zis mai sus se aplică cărților pe care le citesc în scop personal. Îmi scop profesional îmi notez foarte multe lucruri, am tot felul de Word-uri deschise și îmi notez citate, gânduri, idei de conținut de fotografii care pot pleca din citatul respectiv. Acolo e un pic altceva pentru că sunt mai metodică și mai meticuloasă. Așa funcționez în postările pentru editura Nemira și așa îmi „extrag” tot timpul ideile.

11. Care sunt acele cărți care te-au fascinat și emoționat deopotrivă, de-a lungul timpului? Poți face un top 3?

E foarte greu să faci doar un top 3, dar cred că de 4 ani de zile mi-am găsit top 1 – cartea preferată, ceea ce nu credeam că o să se întâmple. Dar momentan o am și e vorba de „O viață măruntă” (Hanya Yanagihara) pe care o recomand tot timpul. Pe locul 2 cred că ar fi „Învățare” de Tara Westover pentru că mi-a plăcut foarte, foarte mult, iar pe locul 3 aș pune-o chiar pe ultima carte pe care am citit-o, „Cât aur ascund aceste coline” (C. Pam Zhang). Toate sunt în esență niște cărți triste, așa că dacă aveți chef de ceva mai pozitiv, puteți să-mi scrieți în privat. ☺

12. Există dezbaterea asta veșnică între carte și film. Există vreun film care „a bătut” vreo carte în opinia ta?

Sunt și eu în tabăra oamenilor care preferă cărțile în detrimentul filmelor. De regulă, dacă mi-a plăcut foarte mult o carte și există și un film după cartea respectivă, refuz să mă uit la film, tocmai ca să nu-mi stric cumva mood-ul și atmosfera din acea carte.Dar, dacă stau să mă gândesc, mi-a plăcut foarte mult un film și nu știam că este și carte. Apoi, am citit cartea și cumva mi s-a părut mai bun filmul decât cartea. Nu știu dacă a fost din cauză că am văzut mai întâi filmul și apoi am citit cartea, dar cumva filmul a surprins foarte bine, mai cinematografic, toată acțiunea cărții. Cartea se numește ”În sălbăticie” de Richard Ford. Și ea mi-a plăcut, dar filmul mi s-a părut, vizual, mult mai frumos. A avut așa un vibe cu totul, ce mi-a plăcut extraordinar, iar cartea mi-a plăcut la nivel de dialog, dar cam atât, nereușind să-mi transmită vreo emoție. Însă, regizorul filmului chiar a știut cum să ducă mai departe povestea din carte și cred că de asta mi-a plăcut mai mult filmul.

13. În final, poți oferi câteva titluri care crezi că merită citite, pentru cei la început de drum?

Aș recomanda cărți ușurele, nu cu teme foarte grele și profunde care să-ți dea foarte mult de gândit, doar ceva care să te transpună într-o stare de bine și ar fi:

• Tetralogia Elenei Ferrante: mi-a plăcut foarte mult, deși e un pic mai lunguță, dar e perfectă, mai ales pentru că se petrece în Italia;
• „Oameni anxioși” de Frederic Backman: tot ce a scris el e foarte frumos și deși pare un stil foarte ușor, de fapt are la bază niște teme foarte profunde, dar faine în același timp;
• „Un gentleman la Moscova” de Amor Towles: e o carte despre un conte care este izolat într-un hotel din Rusia și cumva, după toată perioada asta pe care am trăit-o și noi, cred că e o carte foarte interesantă și ușoară, are un stil foarte frumos, poetic și care cred că îl va captiva chiar și pe cel care nu citește foarte multe cărți.

Dacă vreți să fiți la curent cu ceea ce face Andreea, o găsiți pe una dintre următoarele platforme: